- sacerdóţiu
- s. n. [-ţiu pron. -ţìu], art. sacerdóţiul; pl. sacerdóţii
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
sacerdóţiu
Look at other dictionaries:
sacerdoţiu — SACERDÓŢIU s.n. (livr.) Rang, demnitate de preot; fig. chemare, misiune. ♢ (Colectiv) Cler, preoţime. – Din lat. sacerdotium. Trimis de spall, 26.04.2004. Sursa: DEX 98 SACERDÓŢIU s. v. chemare, cler, menire, misiune, popie, preoţie, preoţime,… … Dicționar Român
Енукидзе, Андро Владимирович — В Википедии есть статьи о других людях с такой фамилией, см. Енукидзе. Андро Енукидзе Имя при рождении: Андро Владимирович Енукидзе … Википедия
sacerdozio — sa·cer·dò·zio s.m. 1. CO istituzione propria di molte religioni antiche e moderne per la quale una persona viene ordinata sacerdote e assume la funzione di ministro del culto: il sacerdozio presso gli antichi Romani | ufficio e dignità di… … Dizionario italiano
cler — CLER, cleruri, s.n. Totalitatea preoţilor unei biserici, ai unei eparhii, ai unei ţări etc.; preoţime. – Din lat. clerus. Trimis de ibogdank, 05.04.2004. Sursa: DEX 98 CLER s. (bis.) preoţime, (livr.) sacerdoţiu, (pop.) popime, (înv.) preoţie.… … Dicționar Român
menire — MENÍRE, meniri, s.f. Acţiunea de a meni şi rezultatul ei; misiune, rost, sarcină. predestinare; soartă, destin. – v. meni. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MENÍRE s. 1. chemare, misiune, rol, rost, sarcină, (reg.) meninţă,… … Dicționar Român
preot — PRÉOT, preoţi, s.m. Slujitor al unui cult religios, învestit cu dreptul de a oficia actele de cult; popă. ♦ fig. Cel care slujeşte un ideal, o învăţătură; apostol. ♢ Mare preot = conducătorul suprem al cultului (la vechii evrei, egipteni etc.). – … Dicționar Român
preoţie — PREOŢÍE s.f. 1. Calitatea, demnitatea, funcţia de preot; popie. 2. (înv.; cu sens colectiv) Preoţime. [pr.: pre o ] – Preot + suf. ie. Trimis de oprocopiuc, 10.04.2004. Sursa: DEX 98 PREOŢÍE s. (bis.) popie, (livr.) sacerdoţiu. Trimis de … Dicționar Român
